Beagle

Rasa Beagle a fost folosita initial doar la vanatoare de prepelite, iepuri si fazani. Acest caine de rasa mica ajunge pana la 8-13 kilograme si o inaltime de 33 cm. Are un simt al mirosului foarte dezvoltat, avand tendinta de a urmari ceva si ignorand totul in jur.

Este foarte recomandat inceperea dresajul cat mai devreme, la cateva zile dupa ce catelusul a fost adus in noua casa.

Beagle-ul este un caine plin de energie, foarte potrivit pentru orice familie, in special in mediile in care exista si copii. Ca si cele mai multe rase de caini, Beagle-ul este mereu activ, insa nu arata nici un semn de agresiune. Cand e pui poate fi indraznet si chiar rau, asa ca este necesar un dresaj inca de la o varsta frageda.

Aspect si ingrijire

 

Acesti caini, de talie mica, au o blana de lungime medie, usor de intretinut. Blana este grea si niciodata nu trebuie sa fie moale sau matasoasa. O perie de sarma sau dintr-un material tare va fi de ajuns pentru intretinerea blanii. Atentie ca acest patruped naparleste foarte mult!

Beagle-ul este un caine jucaus si foarte iubitor, de aceea se potriveste oricarei familii. Se adapteaza repede oricarui mediu sau stil de viata. Acestei rase ii place sa-si multumeasca stapanul si familia. La fel ca alte rase de caini, Beagle-ul este foarte inteligent, dar usor de distras de la diferite lucruri importante daca nu este dresat corespunzator. Daca este obisnuit de mic pui sa fie in preajma altor animale sau oameni, Beagle-ul va deveni foare sociabil, chiar si in preajma copiiilor mici.

Se adapteaza repede in orice mediu, de la apartamentele din bloc si pana la casele cu gradini incapatoare, in care poate alerga dupa bunul plac. Ii plac plimbarile lungi si dese, ca de altfel tuturor cainilor. Fiind considerati caini de vanatoare, trebuie tinuti in lesa atunci cand ies la plimbare sau in curti ingradite in cazul in care locuiesti la casa.

Acesti caini au nevoie de periaj zilnic al blanii, pentru indepartarea celulelor si a firelor moarte de par. Pentru a preveni infectiile urechii, acestea trebuie curatate zilnic. Este necesar de asemenea ca unghiile sa fie taiate cat mai scurt.

Dresajul este necesar, inca de la o varsta frageda. Beagle-ul fiind un caine plin de energie, isi pierde repede interesul, mai ales atunci cand simte un miros nou si isi concentreaza toata atentia asupra lui. Fermitatea, blandetea dar si coerenta ar trebui folosite atunci cand se face dresajul acestei rase de caine.

Labrador Retriever

 

Surse istorice spun ca rasa Labrador retriever a aparut in secolul al XV lea in Canada. Prima denumire data acestei rase a fost St. John’s, dupa locul sau de origine. Labradorul este un caine de talie mare si face parte din rasa sportiva. Masculul ajunge pana la 29-36 de kg si 57-62 de cm, iar femela pana la 25-31 de kg si 54-60 de cm.

Ceea ce-l face pe cainele Labrador sa fie atat de indragit, ca rasa, este prietenia si loialitatea cu care isi inconjoara familia si stapanul. Aceasta rasa se potriveste familiilor cu copii mici. Pe langa cele doua calitati enumerate mai sus, labradorul este si un caine foarte inteligent.

Blana labradorului retriever are trei culori: maro ciocolatiu, galben si negru. Unele nuante de galben, pot fi bronz sau chiar rosiatice. Intr-o familie de labradori, puii pot avea diferite culori, unul poate fi galben, altul maro sau chiar negru. Blana este fina, atunci cand labradorul este pui, dar poate ajunge destul de aspra cand cainele ajunge la maturitate. Unii crescatori chiar afirma ca blana acestor caini este rezistenta la apa, insa e cert un lucru, se usca foarte repede

Asa cum s-a mentionat anterior, labradorul retriever este un caine cu un temperament bun, foarte manierat, fiind o rasa potrivita copiiilor. Nu e deci de mirare ca un copil ar fi in culmea fericirii daca ar primi cadou un astfel de catel, de ziua lui sau cu orice alta ocazie. Acesti caini sunt foarte loiali si jucausi chiar. Le place insa sa si mestece diferite obiecte din casa- atentie deci la pantofi. In acest caz, stapanii trebuie sa-l dreseze pe caine inca de pui.

Labradorul retriever este o rasa foarte populara in Statele Unite, Polonia si Marea Britanie. Nu fi mirat insa daca vei descoperi ca se vand astfel de caini si in pet-shopurile din Asia. Labradorii sunt folositi ca si caini de politie, de pompieri, caini-salvatori, cautatori de bombe etc.

Cateva dintre activitatile indragite de acesti caini sunt jocul cu mingea, cu frisbee-ul sau innotul – labradorii sunt cunoscuti ca fiind mari innotatori.

Cand vine vorba de administrarea medicamentelor sau a vaccinurilor, intotdeauna cere parerea unui veterinar. De asemenea cere parerea acestuia si in ceea ce priveste dieta cainelui, mai ales atunci cand vrei sa-l implicit in diferite activitati. La fel ca si Golden Retriever-ul, si Labradorul este predispus la obezitate. Daca-i vei stabili un regim alimentar stabil, nu vei avea probleme de sanatate legate de hrana cu acest patruped superb.

Cand vine vorba de dresaj, e indicat ca acesta sa inceapa inca de la 10 saptamani. Stapanul trebuie sa stabileasca rutina zilnica de joaca sau de invatat a cainelui inca de la o varsta foarte frageda. In clipul de mai jos il puteti vedea pe Jack, un labrador de 16 saptamani facand cateva trucuri invatate la scoala de dresaj canin.

Pekepoo

Incrucisarea rasei Pechinez cu rasa Pudel a dus la crearea cainelui Pekepoo care mai este cunoscut si sub numele de Peke-A-Poo. Denumiti „designer dogs” (astfel sunt denumiti cainii care au rezultat prin incrucisarea a doua rase pure), catelusii din aceasta sunt foarte populari spre deosebire de cei din rasa Peek-A-Boom.

• Grup: toy
• Greutate: masculi (3,6-8 kg), femele (25,4-30,5 kg)
• Inaltime: masculi (25,4-30,5 cm), femele (25,4-30,5 cm)

Aceasta rasa este plina de viata si uneori curioasa. Trebuie sa aiba o infatisare bine conturata si robusta. Acest lucru trebuie observat cand te decizi asupra acestui caine.

Aspect si temperament

Rasa Pekepoo are o blana dubla: partea de la exterior este lunga si dreapta iar substratul este scurt. Uneori, blana rasei Pekepoo este buclata. De cele mai multe ori, cainele Pekepoo poate fi intalnit intr-o varietate de culori si amintim nuantele de gri, alb, maro, galben caisiu si negru.

Catelusii din aceasta rasa sunt afectivi, loiali si sunt companioni buni. Isi arata latura distructiva cand sunt lasati in afara casei pentru o perioada lunga de timp. Se plictisesc usor iar din aceasta cauza devin iritati. Acesti caini de talie mica trebuie crescuti alaturi de copii mai mari decat alaturi de copii mici. Pe de alta parte se comporta foarte bine in preajma altor caini, chiar daca sunt din alte rase, precum si in preajma altor animale de companie. Sunt foarte precauti cand vine vorba de pericole si isi alerteaza familia atunci cand simt ca se apropie un strain sau o persoana cu care nu sunt familiari.

Informatii pe care un posibil proprietar trebuie sa le cunoasca: Fie ca adopti sau cumperi un caine din rasa Pekapoo, e important sa stii ca orice caine de talie mica trebuie sa aiba parte de un dresaj riguros, sa-ti faci timp pentru patruped (cu cat e mai mic, cu atat iti va cere mai mult atentia si prezenta). Gandeste-te daca ai timp de periajul saptamanal al cainelui, daca iti permiti sa-i cumperi hrana de calitate, daca poti iesi la plimbare in fiecare zi cu animalul de companie si daca restul familiei se poate implica in educarea patrupedului. Tine minte ca nu este usor sa ai grija de nicio rasa canina, mai ales daca nu ai cunostiinte in cresterea animalelor de companie.

Ingrijire si dresaj

Rasa Pekepoo poate creste intr-un apartament deoarece este potrivita pentru un astfel de spatiu. Pentru a tine ocupata atentia acestor catelusi ar trebui sa le oferi multe jucarii cu care sa se joace si pe care sa le roada cat vor ei. De obicei sunt foarte activi in spatiile inchise. Pe de alta parte, se descurca bine in cadrul activitatilor familiale, amintind aici plimbarile, jocurile sau momentele de joaca dintr-o curte ingradita.

In ceea ce priveste ingrijirea acestui animal, aceasta activitate implica perierea zilnica pentru a evita incurcarea si incalcirea blanitei. In cazul imbaierii, foloseste un sampon slab, special pentru caini. Totusi, baia nu este necesara zilnic. Fa-o atunci cand este e cazul. Pierderea dintilor poate fi prevenita prinr-o igiena dentara adecvata. Aceasta rasa este predispusa la probleme de piele, infectii ale urechilor etc. De aceea cainii Pekepoo au nevoie de o ingrijire adecvata.

In privinta educatiei, socializarea este necesara pentru a cladi caracterul rasei Pekepoo. Acest caine invata greu sa isi faca nevoile afara si adesea este incapatanat. Cea mai buna metoda consta in folosirea unei lazi, in care catelul sa poata sa incapa bine insa sa nu aiba prea mult loc de miscare, astfel nu isi va mai face nevoie intr-un astfel de spatiu, nedorind sa stea in acel mediu. Aceasta rasa nu raspunde atunci cand are parte de tratamente dure, asadar dresajul trebuie facut intr-o maniera prietenoasa si calma.

Pudelul toy

Este fascinant sa studiezi istoria diferitelor rase de caini. Multe dintre acestea au avut un rol interesant si neobisnuit. Pudelul de jucarie, de exemplu, a fost un interpret la circ, incalzea mainile domnitelor de la curte si era folosit in cautarea de trufe.

Pudelul de jucarie si lumea circului …

 

Animalele au facut intotdeauna parte din ceea ce atrage multimea la circ. Atat familiarul, cat si fantasticul servesc pentru satisfacerea curiozitatii, cand ne indreptam spre acele corturi pline de minuni. Animalele dresate au servit intotdeauna pentru a uimi spectatorii. Pubelul a fost unul dintre numeroasele animale antrenate pentru a realiza trucuri la circ. A fost deseori imbracat in hainute colorate, care atrag atentia. Au existat cazuri in care blana acestor caini era vopsita pentru a crea o aparitie unica impresionanta. Tot din acest motiv i s-au facut diferite tunsori.

 

Suna ciudat, dar pudelii de jucarie au fost folositi pentru a indeplini aceasta functie. Rolul lor era sa se odihneasca in manecile largi ale hainelor nobilimii pentru a mentine mainile „scumpe” calde. Marimea lor i-a facut o alegere ideala pentru astfel de functii ciudate. Acestia erau numiti si caini de maneci. Pudelii de jucarie sunt inteligenti si usor de dresat.

Trufele si pudelii toy

 

O alta sarcina neobisnuita a pudelilor de jucarie a fost cautarea de trufe. Trufele sunt ciuperci considerate delicatese. Acesti caini mici erau perfecti pentru cautarea acestor gustari delicioase. Era sarcina lor sa miroasa si sa sape dupa delicatese, fiind mai putin probabil ca micutii patrupezi sa calce trufele inainte de a se intoarce la proprietarii lor. Vanatul de trufe parea sa fie o activitate pentru care pudelii de jucarie puteau fi folositi, asta pana cand oamenii s-au indragostit de imaginea lor si i-au adoptat pe post de companioni fideli.

Cainii au indepliniti diferite roluri de-a lungul istoriei. Mai multe informatii despre istoria altor rase in alte articole interesante.

Husky Siberian

 

Husky-ul Siberian este recunoscut in intreaga lume ca fiind un caine care rezista foarte bine temperaturilor scazute. Este originar din Siberia, unde a fost folosit in special la trasul saniilor. Cainele Husky are un temperament mai impulsiv, insa cu un dresaj corespunzator poate fi cel mai bland caine.

Povestea cainelui Husky

 

Caracteristicile fizice ale Husky-ului Siberian il ajuta sa supravietuiasca in climatul arctic neospitalier: blana dubla, groasa, impermeabila. Patrupedul este activ, puternic, agil si rezistent.

Husky-ul Siberian este foarte inteligent, curios si are o personalitate prietenoasa, devenind astfel un animal de companie excelent. Se intelege bine cu alti caini.

Initial, stramosii acestui patruped erau mai mari decat cainele Husky modern pe care il cunoastem.

In zilele noastre cainele Husky Siberian face parte din grupa de caini de munca. Conduce echipele de sanii, rezista fara probleme la temperaturile scazute si nu intampina probleme atunci cand alearga prin zapada ore-n sir. Sa nu uitam ca odinioara, in unele zone arctice, acest patruped a fost folosit ca si caine de sanie. A fost un animal de nadejde fiind adeseori unica legatura dintre oamenii izolati de orase, transportand provizii si medicamente.

Putem chiar spune ca in Siberia, cainele Husky e un fel de caine ciobanesc pentru locuitori. Avand un simt olfactiv foarte dezvoltat, cainele Husky a servit misiunilor de urmarire si salvare, paza si protectie.

O poveste interesanta legata de istoria acestei rase spune ca un grup de Husky Siberieni a ajutat la transportatea vaccinului impotriva difteriei in 1925, calatorind 965 de km prin Alaska, venind in ajutorul celor bolnavi de difterie.

Se spune ca Husky-ul Siberian este un caine crescut de Chukchi, un popor antic ce a populat Siberia in trecut. Acest caine a fost „motorul” care punea in miscare saniile bastinasilor siberieni, ajutandu-i sa se deplaseze prin tundra si sa fuga de invadatori. In 1909 cainele Husky a ajuns in Alaska, fiind folosit la saniile care scoteau aurul din mina. Rasa a fost recunoscuta oficial in Statele Unite ale Americii in 1930, fiind incadrata in grupa cainilor de munca.

Ciobanescul Carpatin

Ciobanescul carpatin este la ora actuala una dintre cele mai populare rase de caini de paza. Viguros si agil, carpatinul se pare ca i-a insotit si pe stramosii nostri daci in transhumantele turmelor, iar caracteristicile rasei s-au schimbat foarte putin de pe atunci. Acest caine rustic este un simbol national romanesc, fiind alegerea perfecta pentru persoanele care cauta un animal robust si fidel.

Ciobanescul Romanesc Carpatin, una dintre cele trei rase de caini “marca inregistrata” in Romania, este un caine de paza innascut, care se remarca prin curajul sau si prin devotamentul absolut fata de “turma” sa si fata de stapan. S-a putut observa ca sentimenul datoriei este la acest caine mai puternic uneori chiar si decat instinctul de conservare; ciobanescul carpatin poate sa se sacrifice fara ezitare pentru apararea stapanului. E calm si sociabil cu cei ai casei, bland cu copiii (care pot chiar sa-l traga de coada sau de urechi, accepta asta cu docilitate); cu dusmanul insa e necrutator. Ceea ce il face fericit este o mangaiere afectuoasa din partea stapanului sau.

Ciobanescul carpatin arata ca un demn mostenitor al lupului, de care nu il despart decat cativa pasi pe scara evolutiei. Este un animal de talie medie spre mare (cu o inaltime la greaban de 65-73 cm la masculii adulti). Cu o frunte lata si usor bombata, carpatinul te priveste calm si demn cu ochii sai putin oblici. Spatele este drept, musculos, iar coada stufoasa (motiv de mandrie!) transmite diverse semnale prin pozitia pe care o poate avea. Culoarea ciobanescului mioritic este definita in standardele rasei ca “nisipiu-carbunoasa (lupie)”, cu nuante mai deschise pe partile laterale si mai inchise deasupra trunchiului. Masca inchisa la culoare din jurul figurii da un aspect putin sever, indulcit insa de petele mai deschise la culoare din jurul botului. Intregul aspect sugereaza vigoare; desi masiv, carpatinul nu e niciodata greoi. Blana este deasa, in timpul iernii nu este neaparata nevoie ca acest caine sa fie adus in casa, oricat de mici ar fi temperaturile de afara; carpatin fiind, el e prin gena sa pregatit sa infrunte cele mai scazute temperaturi din munti.

Alimentatie si ingrijire

Ciobanescul din tara noastra este o rasa relativ primitiva care, o data ce a fost selectionata in antichitate, nu a mai cunoscut transformari majore de-a lungul timpului. Ca atare, acest caine a fixat cateva trasaturi de baza care si-au dovedit viabilitatea in timp si nu sufera de afectiunile care apar inerent la un proces prea lung de selectie generationala. Fata de celelalte doua ramuri ale ciobanescului romanesc (mioritic si de Bucovina), cel carpatin are cea mai buna rezistenta la imbolnaviri. Oricum, recuperarea sa dupa boli este in general rapida. E un caine de rasa dinamic, dar nu se agita in van, ci isi dozeaza optim energia.

Hrana care se poate oferi carpatinului este atat comerciala (hrana uscata) cat si preparata in casa, tinand cont de anumite recomandari. Astfel, e bine sa se evite pe cat posibil oasele de porc, de peste sau pasare (din cauza pericolului de a se sufoca), albusul de ou (cainii au intoleranta la proteina continuta de el), painea proaspata, legumele care contin o cantitate mare de amidon. In schimb, cainele se va bucura daca primeste oase de vita mari pe care sa le poata roade dupa pofta inimii. Puteti sa includeti in alimentatie si branza dulce, supa de pui sau vita (nu ciorba!), biscuiti simpli, orez sau arpacas fiert foarte bine. Evitati sedentarismul in ceea ce il priveste – carpatinului ii prinde bine sa faca miscare in aer liber, sa zburde atat cat simte el nevoia, pe iarba sau pe alt tip de teren aderent.

Dresaj

Vigoarea specifica rasei ne poate face sa credem ca nu e nicio problema daca lasam ciobanescul in tarcul lui fara contact cu omul zile intregi; aceasta e insa o eroare de atitudine, ca si prea marele rasfat. Fiind un caine de turma, unde ciobanul nu prea obisnuieste sa-l alinte ci se impune si se face respectat, carpatinul are mai degraba nevoi de autoafirmare, de a castiga increderea stapanului si de a deveni chiar liderul grupului. Stabilirea ierarhiei in zona este foarte importanta, iar aceasta are loc atunci cand catelul are varsta de 3-4 luni. Este momentul in care unul dintre membrii familiei trebuie sa preia controlul in ceea ce il priveste pe junior si sa inceapa dresajul, altfel cainele va lua repede pozitia dominanta. Tot atunci, carpatinul isi defineste teritoriul, si trebuie incurajat sa faca asta pentru ca este si zona pe care urmeaza sa o apere. Carpatinul are o personalitate puternica, pe care o subordoneaza celui pe care il recunoaste ca stapan; el nu e servitor, ci partener de bunavoie al omului. Pe viata.

Cine poate fi stapanul unui ciobanesc carpatin?

Ideal vorbind, o persoana care detine pamanturi si turme. Devotamentul carpatinului il face, totusi, sa se adapteze la diverse conditii de mediu. Daca aveti o curte in care cainele se poate misca, este excelent. Dati-i voie sa se plimbe nesingherit, sa aiba libertatea de a intra in casa la dumneavoastra cand vrea sa va vada si sa socializeze. Dupa cum recomanda majoritatea specialistilor in dresaj, carpatinul nu trebuie sa fie transformat intr-un accesoriu pentru lant si cusca pentru ca ii diminuam personalitatea si atasamentul fata de stapan.

Daca locuiti la apartament, va fi desigur relativ dificil sa gazduiti un caine ciobanesc, fiind un caine de talie mare care are nevoie de spatiu ca atare. Totusi, carpatinul nu e foarte activ, iar daca aveti posibilitatea sa il scoateti la plimbare cel putin de doua ori pe zi (dintre care o iesire mai lunga) si sa ascundeti din raza lui de actiune orice obiecte casante pe care le-ar putea dobori cu coada sau cu labele, situatia poate fi acceptabila.

Ciobanescul carpatin este un prieten de nadejde, pe care merita sa il castigi de partea ta oferindu-i rabdare in perioada dresajului si devotament fata de bunastarea lui pe parcursul intregii sale vieti.

Ciobanesc Mioritic

Exista zeci de rase de caini in lume, cu parul lung, scurt, de talie mare sau mica, cu urechile ciulite sau nu, insa din toate aceste rase am ales sa discutam astazi despre Ciobanescul Mioritic. Aceasta rasa este una foarte cunoscuta si isi are originea in tara noastra, fiind astazi foarte raspandita in zona Sibiului si a Brasovului.

Daca privim in urma vom vedea ca aceasta rasa de caini a aparut in istorisirile cu pastori, fiind descrisa ca fiind paznicul turmei.

Caracteristici

Cainii ce fac parte din aceasta rasa sunt foarte masivi, puternici si robusti, cantarind intre 40 si 60 de kilograme si ajungand la o inaltime de pana la 75 de centimetri. Blana sa este de lungime medie spre lunga, distribuita intr-un strat dublu, avand, in general, culoare alba si poate cateva pete de culoare neagra sau gri. Configuratia acestui caini a evoluat astfel incat el sa fie rezistent la conditiile meteo nefavorabile ale zonelor de munte  si sa fie capabil sa strabata zone de mai multe tipuri  ( campie, podis, munte).

Personalitate

Cred ca definitia acestui caine este „Prietenul omului”, fiind foarte devotat stapanului si dorindu-si sa-l multumeasca tot timpul. Este un caine inteligent, vioi, activ, sociabil, insa  putin rezervat fata de straini. Mediul ideal pentru el este in cadrul unei familii iubitoare, chiar si alaturi de copii, fiind foarte bland cu acestia. O alta insusire ce il caracterizeaza pe deplin este curajul, calitate ce il face unul dintre cei mai buni paznici. Orice persoana se va simti in siguranta in preajma unui Ciobnesc Mioritic, de aceea sunt caini foarte apreciati. Desi se adapteaza usor unei situatii, trebuie sa tinem cont de menirea acestei rase si sa ne gandim inainte de a ne cumpara un astfel de exemplar. Nu recomand aceasta rasa celor ce traiesc in orase aglomerate si isi doresc un simplu animal de companie pentru a-l tine intr-un colt de curte si ,mai ales, daca spatiul de care dispuneti este redus. Ganditi-va la faptul ca acest caine este menit sa hoinareasca zile intregi in munti, alaturi de stapan, avand parte de „actiune” tot timpul.

Ingrijire

Desi nu este o rasa pretentioasa, ingrijirea este cea care ar putea sa va solicite ceva mai mult timp. Datorita blanii sale el are nevoie de un periaj frecvent, mai ales in acele perioade in care naparleste. Toti stapanii de Ciobanesc Mioritic trebuie sa fie informati si sa realizeze nevoile cainelui. Periajul si baile ce necesita mai multa atentie, insa in rest acest caine este unul relativ usor de intretinut daca mediul in care traieste este unul adecvat.

Boli la care este predispus

• Torsiunea de stomac;
• Displazia de sold;
• Maladia cotului.

Durata de viata

10-12 ani.

Ciobanescu de Berna

Ciobanescul de Berna este un caine de talie mare, viguros, bine echilibrat si are un temperament vesel. Desi loial si afectuos cu stapanii sai, acest caine este atent si in peajma strainilor, aparandu-si astfel atat stapanii si proprietatea, daca este nevoie, nefiind neaparat un caine agresiv.

Ciobanescul de Berna ii plac spatiile deschise, iubeste exercitiile fizice si miscarea si nu-i place sa stea inchis. Este unul dintre cei mai atractivi caini utilitari elvetieni, uimitor de aristocratic. Originile acestui caine pot fi urmarite pana in urma cu 2000 de ani, cand erau folositi atat la manarea turmelor de animale cat si la paza.

Acesti caini sunt puternici, au mersul echilibrat si pasul lung, ajungand la talia de adult in jurul varstei de 15 luni. Cu o greutate cuprinsa intre 37-54 de kg, masculii pot avea pana la maturitate intre 64-70 de cm, iar talia femelelor este cuprinsa intre 58-66 de cm si pot ajunge pana la greutatea cuprinsa intre 32-46 de kg.

Ciobanestii de Berna sunt niste caini foarte placuti, intelogenti, prieteni pe viata, loiali stapanilor, dornici sa faca pe placul stapanului intotdeauna. Sunt caini care au nevoie sa se simta integrati in familie, sa se simta iubiti, au nevoie sa stea in preajma oamenilor si sa li se acorde o cat mai mare atentie.

Dresajul trebuie inceput la varste cat mai fragede, pentru a fi mai facil, altfel ei pot deveni agresivi si greu de controlat. Fiind foarte sensibili, ei au nevoie ca dresajul sa fie facut cu blandete.

Ciobanescul de Berna este un caine echilibrat, atent, vigilent, iubitor si foarte atent cu membrii familiei, manifestandu-si insa afectiunea si preferinta asupra unui singur membru din familie.

Acesti caini prezinta un risc de imbolnavire ridicat, ei putand suferu de diverse probleme de sanatate, in special de maladii genetice specifice raselor pure. Ei pot suferi de artrita, displazie de umar, alergiile, artrita, dilatatia gastrica.

Media de viata a aceste rase de caini este intre 7-10 ani.

Golden Retriever

Golden Retriever este o rasa de caini tot mai indragita si la noi in tara. Acesti caini iubesc familia si copiii si sunt usor de dresat.

Originea rasei

La inceputul anilor 1800, Golden Retriever a fost prima rasa de caini foarte cunoscuta in Scotia. A fost creata in Peninsulele Britanice si a aparut pentru prima data intr-o expozitie canina, sub numele de Golden Flat-Coat.

La sfarsitul anilor 1800, Golden Retriever-ul devine cunoscut si in America de Nord, iar in anul 1925 a fost inregistrat in American Kennel Club.

Aspectul exterior

Golden Retriever este un caine de talie medie, robust. Are un bot conic, lat, nasul negru, iar fruntea evidenta. Urechile lui sunt de dimensiuni medii, triunghiulare, care cad aproximativ la nivelul falcii.

Gatul si coapsele lui sunt musculoase, iar pieptul adanc. Coada este lunga si cu o blana bogata.

Un Golden Retriever mascul, adult are o inaltime de 56-61 cm si o greutate de 27-36 kg, iar o femela adulta masoara 51-56 cm in inaltime si 25-32 kg.

Caracterul

Golden Retriver-ul este foarte afectuos, rabdator si prietenos cu copiii. Aceasta rasa de caini este alegerea potrivita pentru familii. Se el se imprieteneste foarte usor cu ceilalti caini si cu alte animale si totodata poate fi un bun paznic.

El este multumit atat la casa cat si la apartament, atata timp cat ii oferi un spatiu suficient de miscare.

Golden Retriever-ul este un foarte bun innotator.

Dresajul

Acest caine este foarte inteligent si foarte usor de dresat. Este ideal si pentru a tine companie persoanelor cu handicap.

Ingrijirea

Golden Retriever-ul se ingrijeste relativ usor, trebuie periat o data pe zi. In perioadele de naparlire doar trebuie periat mai des.

Spalarea robei cainelui se face cu un sapun uscat.

Alimentatia

Aceasta rasa de caini nu este predispusa la tulburari stomacale, insa o alimentatie neadecvata poate duce la supraponderabilitate.

Media de viata

Media de viata a unui Golden Retriever este de 9-15 ani, dar exista cazuri in care poate trai pana in 16-17 ani.

Starea de sanatate

Golden Retriever-ul este un caine cu putine probleme de sanatate, este predispus la alergii ale pielii si la obezitate, in cazul in care nu are parte de o alimentatie corespunzatoare si suficienta miscare.

Spanielul de vanatoare britanic

Spanielul de vanatoare britanic sau Springerul spaniel a fost inzestrat cu stil, entuziasm si o dorinta de a face pe plac, comuna majoritatii spanielilor. Este recunoscut pentru abilitatea sa de a rezista in conditii ostile de vanatoare, datorata, in mare parte, corpului sau mediu si puternic. Are urechi lungi si lasate si o blana de marime medie ce poate fi neagra sau maro cu nuante verzui sau albastre, in combinatie cu alb.

O privire in trecut

Spanielul de vanatoare britanic si cockerul spaniel s-au nascut din aceeasi rasa. Cockerii mai mici vanau sitari, iar fratii lor mai mari erau folositi pentru a scoate la iveala prada. In 1902, Clubul Canin din Anglia a recunoscut spanielul de vanatoare britanic ca specie distincta (separata de cockerii englezi).

Spanielul de vanatoare a devenit mai cunoscut in America de Nord dupa 1924, cand a luat fiinta Asociatia de Testare a Spanielului de Vanatoare Britanic si s-au inceput testari pe teren pentru intaia oara.

Veseli si afectuosi, spanielii de vanatoare isi iubesc familiile si le place sa stea aproape de stapani. Sunt animale de casa excelente. Dat fiind faptul ca este un caine de vanatoare, prin urmare are nevoie de multa miscare, acesta ecesita exercitii zilnice. De asemenea, pentru a-i mentine blana curata si neteda trebuie periat zilnic.

Aspecte generale ale rasei standard de spaniel de vanatoare britanic

Spanielul de vanatoare britanic este un caine sportiv de marime medie, cu un corp compact si o coada scurta. Blana sa are lungime medie, cu penaj pe picioare, urechi si piept. Urechile lasate, expresia gentila, constitutia ferma si coada care se misca prieteneste, fac din el un membru din vechea rasa a spanielilor. Pe deasupra, este un caine bine proportionat, fara exagerare, bine echilibrat in fiecare parte.

Alura denota mandrie, corpul este adanc, picioarele lungi si musculoase, destul de lungi pentru a alerga cu usurinta. Spanielul de vanatoare britanic sugereaza putere, rezistenta si agilitate. Este tipul de caine care rezista foarte bine in conditii vitrege de vanatoare. Este inzestrat cu stil, simetrie, echilibru si entuziasm, si este un caine sportiv, combinand frumusetea cu utilitatea.

Marime si proportii

Springerul spaniel are constructia corpului ideala pentru a putea acoperi regiuni dure de teren la viteze rezonabile. Structura sa sugereaza capacitate de rezistenta. Se va mentine la o inaltime medie. Inaltimea ideala la umeri este de 50 de centimetri, iar pentru catele, 46 de centimetri. Un caine bine proportionat va cantari aproximativ 25 de kilograme. Femela va cantari in jur de 20 de kilograme.

Lungimea corpului este putin mai mare decat inaltimea la umeri. Cainele care e prea lung la corp oboseste usor si duce lipsa de caracteristicile naturale ale acestei rase de caini. Nu este de dorit nici un caine prea scurt in picioare deoarece se distruge echilibrul. Un spaniel de vanatoare bine facut este ferm, cu o structura osoasa buna si niciodata greoi.

Capul

Capul este impresionant, fara a fi greu. Frumusetea acestuia sta in combinatia de putere si rafinament. Este important ca marimea si proportiile sa fie in echilibru cu restul corpului. Vazut din profil, capul pare de aproximativ aceeasi lungime ca si gatul.

Ochii sunt esenta frumusetii spanielului de vanatoare. Marimea corecta, forma, asezarea si culoarea influenteaza atractivitatea sa. Ochii acestor caini sunt de marime medie si forma ovala, putin departati si bagati adanc in orbite. Culoarea irisului armonizeaza cu culoarea blanii, de obicei maroniu la cainii cu blana neagra verzuie si alb, sau negri sau maro inchis la cainii albi si negru. Marginile pleoapelor sunt pigmentate din plin si se potrivesc cu culoarea blanii. Pleoapele sunt stranse, vazandu-se putin sau deloc. Ochii mici sau rotunzi, sau de culoare galbena, nu sunt de dorit.

Urechile sunt albe si lungi, fiind lasate pe obraji. Pielea urechii este fina si lunga pana la varful nasului. Asezarea corecta a urechii este la nivel cu ochiul si nu prea departe de ceafa. Craniul este de lungime medie, destul de lat, plat deasupra si rotund in partile laterale si la ceafa. Osul occipital este inobservabil. Vazute din profil, partile de sus ale craniului si botului sunt in plan paralel.

Osul nazal este drept, fara inclinatii in jos, spre varful nasului. La fel si osul nazal concav, rezultand intr-un profil plat. Obrajii sunt plati, iar fata este bine cizelata sub ochi. Falcile au o lungime suficienta pentru a duce usor prada: patrate si puternice. Buzele de sus acopera partea de jos a maxilarului inferior, fara ca ele sa fie lasate. Nasul este pigmentat, maro sau negru, depinzand de culoare blanii. Narile sunt bine deschise si largi.

Dintii sunt puternici, curati, de marime normala si se intalnesc in forma de foarfeca. O muscatura exacta sau una-doua incizii nelalocul lor sunt greseli minore la aceasta rasa de caini.